sunt momente in viata cand visul se risipeste...si in urma lui raman urme adanci.... sau momente in care pur si simplu, fara un factor declansator devenim asemeni unor pietre: nemiscati, cu ochii in gol si cu imagini fara sens pendulandu-se prin fata noastra, ca niste poze prost facute...
privim fara sa vrem sirul de imagini care amintesc de clipe de demult, de lacrimi neincetate sau bucurie deplina, clipe care au insemnat candva mult pentru noi, dar pe care timpul le-a inabusit pentru ca noi sa putem trece mai departe.
si totusi ele sunt acolo, unele mai sterse altele mai vii, lasate deoparte dar niciodata uitate cu adevarat...
astfel de stari nu pot aduce decat mai multe intrebari fara raspuns si mai multa confuzie in ceea ce numim noi viata noastra. cine suntem pana la urma?
RSS Feed (xml)